|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 
   |
Membra a Asociatiei Comunelor din Romania din anul 2004 | Info Contact institutii din comuna Luncavita
Informații și documente oficiale ale Comunei LuncavițaInformații și documente oficiale ale Comunei Luncavița puteți găsi în Monitorul Oficial Local, la link-ul
https://emol.ro/luncavita-tl sau accesând legăturile din partea din dreapta paginii Despre Luncaviţa4. EconomiaECONOMIA
Cândva, satul era vestit pentru industria mică şi artizanală (olărit, ateliere de curelărie, împletituri din papură), astăzi aceste preocupări fiind aproape abandonate, încercându-se de către autorități revitalizarea acestor activități. Ocupaţia de bază o constituie agricultura, terenurile din jurul localităţii fiind favorabile pentru cultura cerealelor şi plantelor tehnice, la fel ca şi pentru creşterea animalelor, deşi condiţiile climatice afectează randamentul agriculturii de astăzi. Partea de sat străbătută de râul Luncaviţa sau lunca Dunării sunt favorabile pentru legumicultură (roşii, ardei, pepeni). În localitate funcţionează mai multe societăți de profil agricol, marii contribuabili la veniturile localității dar și două asociaţii agricole care încearcă să reînnoade tradiţia fostului CAP, ale cărui dotări, la fel ca şi cele ale centrului de vinificaţie au fost în mare parte distruse sau înstrăinate.
Din punct de vedere al activităților de tip industrial comuna Luncavița nu este foarte dezvoltată deși așezarea geografică a acesteia ar permite o mult mai consistentă expansiune. În momentul de față activitățile de tip industrial și de construcții nu se evidențiază deși în fiecare dintre satele comunei există spații și terenuri disponibile care cu eforturi minime ar putea fi introduse în circuitul economic al comunei. Fiind situată într-o superbă zonă înconjurată și de munți și de ape, în Comuna Luncavița se găsește o carieră de piatră care este patronată de societatea SC EXTRANS GIP și care asigură piatra necesară comunei dar și altor zone din țară, având în anul 2009 o cifră de afaceri de 4.227.981 lei și un număr de 28 de angajați.
Fermele agricole au o pondere mare în comună. În totalitate peste 100 de persoane lucrează cu forme legale la ferme agricole precum SC ACVILA SRL, SC AGROGRIG SRL, SC AGROPOPA SRL, SC SOIMU SRL, SC AGROCHIRIAC SRL, SC CDL PROD COM SRL, etc
De asemenea, se remarcă societățile care au ca obiect de activitate construirea de clădiri repectiv comercializarea materialului lemnos și de construcții, derulând împreună o cifra de afacere medie anuală de 200 000 lei. În comuna Luncavița funcționează atelierul de tâmplărie al societății SC IONAȘCU GABI&COMPANI care, deși numără doar 5 angajați produce mobila atât pentru comună cât si pentru comunele învecinate dar și o societate cu activități de impletituri mesteșugărești.
Activitatea comercială este asigurată de 29 de unități de alimentație publică, toate cu statut privat care au ca principală activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, nealimentare băuturi, și tutun.
În total pe raza comunei Luncavița conform informațiilor oferite de Camera de Comerț, își desfășoară activitatea un număr de 71 de forme juridice acreditate cu o pondere mare cele cu activități de comerț Printre acestea amintim societățile : SC CORINA SRL, SC ELEMAR SRL, SC MIRAJ EXPRES, SC ANSILVA SRL,SC EDMUS SRL, SC URANIA, SC STERIOMAR SRL, SC TEDY SRL, SC CRAPINA SRL, SC SIMPATIQUE NEVI SRL, SC ULTRA, SC ERMOGEN SRL, AF CIORTAN MARIAN, SC MEMENTO SRL, etc. fiecare având în medie câte un număr de 2 angajați. În domeniul telecomunicațiilor (activitățile de transmisie a sunetului, a imaginilor, a datelor sau a altor informații prin cabluri, radio , relee sau satelit) in Comuna Luncavița se poate remarca existența unei stații performante de transmitere a acestor informații prin societatea SC TRANSNIC SRL, această societatea având un număr de 5 angajați și o cifră de afaceri de 271284 lei. Pe lângă aceste societăți s-au înființat și 7 unități de prestări servicii care au drept activitate: coafură și alte activități de înfrumusețare, fabricarea produselor de morărit, vânzarea carburanților pentru autovehicule etc. Barurile din comună, într-un număr relativ mare, 8 atrag deasemenea numeroase persoane atât din comună cât și din împrejurimi.
În localitate iși mai desfășoară activitatea două societăți ce au ca obiect de activitate consultanță atrageri fonduri europene și proiectare împăduriri, cu rol benefic pentru dezvoltarea sectorului economic. O altă metodă de a-și câștiga traiul pentru cetățenii comunei Luncavița o reprezintă vânzarea recoltelor proprii în fiecare zi de vineri a săptămânii, în cadrul Pieței Agroalimentare, special amenajată.
AGRICULTURA ȘI CREȘTEREA ANIMALELOR
Într-o comună cu un caracter dominant agricol, utilizarea terenurilor sugerează foarte bine profilul economic al ei și localităților sale. Pe teritoriul extravilan al Comunei Luncavița activitățile agricole se desfășoară pe o suprafață de 7054 ha. Din aceasta suprafață, 2851,5 ha apartin unor instituții publice (din care concesionat 2534,5 ha), iar diferența de 4202,5 ha sunt în proprietate privată individuală.
Privind utilizarea terenurilor, situația se prezintă astfel: § terenuri agricole (inclusiv pasuni-fanete) .... 7054 ha § păduri și tufișuri . 3600 ha § ape și bălți .. 320 ha § terenuri neproductive (degradate) ...... 250 ha § drumuri ...................................................................... 101 ha
Figura nr. 4. Utilizarea terenurilor în Comuna Luncavița
Defalcat, totalul terenurilor agricole se prezintă astfel: § suprafața arabilă ......6397 ha § vii . 151 ha, din care pe rod 70 ha § livezi . 2 ha, din care pe rod 2 ha § pășuni naturale. ..........432 ha
Figura nr. 5. Utilizarea terenurilor agricole în Comuna Luncavița
Teritoriul intravilan al comunei are o suprafață de 378 ha, care conține la rândul său, în afara suprafețelor destinate construcțiilor, mai bine de jumătate suprafețe agricole, precum și 51 ha infrastructură (drumuri). Coroborând datele, rezultă că suprafețele destinate agriculturii (în speță marilor culturi agricole) sunt dominante.
Ca urmare a analizei realizate asupra componentelor potențialului economic al comunei, cu influență directă asupra așezărilor sale, agricultura și creșterea animalelor rezultă ca fiind dominante. Se practică îndeosebi agricultura de subzistență, dar există și o serie de societăți comerciale cu profil agricol, prezentate în tabelul următor:
Tabelul nr. 18. Societăți cu profil agricol în Comuna Luncavița
În anii 2010-2011, preponderentă este agricultura cerealieră (grâu, ovăz, porumb) dar și cultura cartofului, legumelor sau a unor plante de nutreț. Deși solurile sunt favorabile, se constată că lipsa irigațiilor suficiente datorată în principal climei aride și a inexistenței infrastructurii de irigații, determină îngreunarea practicării acestei meserii și obținerea producției maxime posibile. Structura suprafețelor cultivate pe tipuri de plante în anii 2010-2011 este redată în tabelul următor:
Tabelul nr. 19. Structura suprafețelor cultivate pe tipuri de plante în Comuna Luncavița, anii 2010-2011
În Comuna Luncavița nu se practică agricultura ecologică. Îngrășămintele chimice sunt utilizate de obicei în măsura primirii subvențiilor de la stat, în rest este folosit gunoiul de grajd. În ceea ce privește utilajele agricole, cea mai mare parte dintre acestea sunt deținute de persoane fizice. Comuna Luncavița este bine dotată cu tractoare, dar mecanizarea în unele arii de activitate este foarte slabă. Pe lângă tractoare, alte utilaje agricole existente în comună sunt: pluguri pentru tractor, cultivatoare, semănători, mașini pentri erbicidat, combine, remorci tractor, care și căruțe și altele, prezentate în tabelul nr. 20.
Tabelul nr. 20. Utilaje agricole în Comuna Luncavița
Pășunile din Luncavița sunt în proprietatea comunei, care le închiriază crescătorilor de animale. Fertilizarea și reînsămânțarea pășunilor nu s-a în ultimii ani. Majoritatea suprafețelor pășunilor sunt folosite pentru păscutul oilor, care numără în total 5402 de capete. Numărul bovinelor este de 144 de capete, iar a caprinelor de 1478 de capete. Produsele lactate obținute de la aceste animale sunt folosite în gospodăria proprie sau sunt valorificate pe piața locală. Numărul cabalinelor este de 433 capete, a porcinelor de 1398 capete, iar păsări 25600 capete. De asemenea, zona este renumită pentru practicarea apiculturii, fiind înregistrat la Registul Agricol al comunei un efectiv de 1413 de familii de albine. Pomicultura și viticultura nu sunt ocupații foarte dezvoltate, cultura pomilor fructiferi și a viței de vie fiind practicate îndeosebi pentru satisfacerea necesităților proprii.
Pescuitul rămâne o activitate de bază în rândul cetățenilor, în comună numărându-se peste 40 de pescari profesioniști, precum și persoane autorizate în vederea pescuirii și comercializării mărfii. Teritoriul comunei Luncavița este drenat de fluviul Dunărea, canale și bălți, lacul Valea Fagilor, unde se practică pescuitul în bune condiţii. Fauna acvatică este bogată şi variată fiind reprezentată de crap, mreană, clean, roşioară, scobar şi somn, etc. Comuna Luncavița a concesionat societății CAPTAIN SERVICE 94 SRL, societate ce are ca obiect de activitate pescuitul în ape dulci, 318 ha de teren cu amenajare piscicolă, în vederea implementării unui proiect din fonduri nerambursabile: Fermă pentru creşterea ciprinidelor şi alte specii de peşti autohtoni, inclusiv sturioni de Dunăre care pot fi crescuţi în heleştee. Proiectul a obținut finanțare, și urmează să fie executat și pus în funcțiune. De asemenea, o suprafață de 500 de ha de teren cu amenajare piscicolă a fost concesionată societății CDL PRODCOM SRL, pentru practicarea pescuitului sportiv, precum și comercializarea mărfii.
În condiţiile în care aproape 85% din teritoriul său este asimilat ariei ecologice, judeţul Tulcea are o oportunitate uriaşă în ce priveşte dezvoltarea eco-agriculturii. În urmă cu doi ani, mare parte din suprafaţa agricolă din nordul Dobrogei a fost inclusă, în reţeaua europeană a siturilor ecologice Natura 2000. Conform legislaţiei europene, pe aceste terenuri nu se pot efectua orice fel de activităţi economice. Tot ca urmare noului statut al zonei, fermierii nu mai pot, de pildă, să utilizeze insecticide şi fungicide pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor ce afectează culturile agricole. De această reconversie a agriculturii tulcene profită masiv şi apicultorii. Sute de apicultori din localităţile Nifon, Luncaviţa, Niculiţel, Hamcearca, Cerna şi Greci au primit, în ultimii doi ani, consultanţă tehnică gratuită de la specialiştii din Olanda pentru certificarea ecologică a produselor apicole pe care le realizează. Aceşti apicultori au încheiat, de asemenea, convenţii cu fermierii din respectivele localităţi care lucrează şi ei conform procedurilor ecologice şi îşi amplasează stupinile în lanurile de floarea-saorelui şi de alte culturi melifere. În urma acestor intervenţii în favoarea dezvoltării apiculturii în Parcul Naţional Munţii Măcin şi în zonele limitrofe s-au înmulţit foarte repede stupinele care produc conform procedurilor ecologice. Cea mai mare explozie a apiculturii ecologice s-a produs în localitatea Luncavița. Dacă, în urmă cu un deceniu, în sat mai existau doi-trei apicultori, acum sunt sute. Fermierii nu mai folosesc susbstanţe periculoase pentru albine datorită restricţiilor impuse de administratorii zonelor ecologice, iar stuparii mai în vârstă şi copiii lor şi-au înmulţit rapid familiile de albine. La târgul anual al teilor şi mierii, care se organizează în sat, vin mii de apicultori din toată ţara. În plus, firme aduse în zonă de Ambasada Olandei au contractat cea mai mare parte a produselor apicole realizate de stuparii de la Luncaviţa, Nifon şi Măcin. Ca urmare, mai mult de două treimi din mierea produsă în zona Parcului Munţii Măcin se exportă. Pentru a valorifica mierea cu etichetă ecologică produsă în Luncavița asociaţia Apicultorilor din judeţul Tulcea urmărește realizarea unei staţii de îmbuteliere doar pentru produse ecologice.
Pentru o mai bună vizualizare a potențialului turistic al comunei Luncavița, se impun mai multe analize pentru susținerea dezvoltării acestuia. 0. Posibilități de dezvoltare ale turismului rural în Comuna Luncavița Turismul rural și Agroturismul pot constitui stimulentele dezvoltării locale în multe zone rurale. Ele permit dinamizarea activităților economice tradiționale și valorificarea particularităților culturale locale, oferind în același timp locuri de muncă și stopând exodul rural. Factorii care influențează dezvoltarea turismului rural sunt: ü Facorii generali de impact asupra turismului (demografici, economici, psihologici, sociali) ü Factorii de influență asupra turismului rural - Creșterea nivelului de educație, creșterea duratei timpului afectat pentru recreere, ameliorarea transportului și comunicațiilor extinderea rețelei de drumuri modernizate, combinată cu expansiunea automobilismului, reprezintă principalele modalități de prezentare a spațiului rural; - Creșterea cererii de oferte turistice personalizate reducerea preferințelor pentru produsele în serie preferință ce se resimte tot mai viguros în ultimii ani, pe fondul tendinței generale de globalizare, circulația extrem de rapidă a informației, varietatea ei și posibilitățile de accesare rapidă a ofertei ce sporește perspectiva de valorificare ale acesteia; - Creșterea interesului pentru menținerea sănătății există avantajul produselor agroalimentare puțin artificializate și chiar realizate local (băuturi și mâncăruri tradiționale). Unele zone rurale sunt excelent plasate pentru cele mai diverse opțiuni de la promenadele pedestre în aer curat, escalade sau excursii, plimbări cu barca, partide liniștite de pescuit și vânătoare; - Autenticitatea spațiilor rurale este o calitate din ce în ce mai solicitată de către turiștii care provin în majoritatea cazurilor dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relații colective impersonale etc. Turismul apreciază tot mai mult autenticitatea, naturalețea vieții din habitatul rural, intimitatea specifică micilor comunități rurale; - Liniștea și confortul psihic sunt elemente tot mai căutate de numeroși turiști, dat fiind nivelul de stres; mecanismele călătoriei au la bază, adesea, aspirația voluntară de a părăsi cadrul de viață citadin; 1. Considerații generale asupra practicării turismului rural la Luncavița Bogăția resurselor turistice de pe teritoriu localității ne permite să considerăm că în această zonă se pot practica toate formele majore de turism rural: turism de recreere; turism de îngrijire a sănătății; turism cultural; turism complex. A. Turismul rural: este dat de acele servicii de cazare și servire a mesei, caracterizată printr-o ofertă localizată de mici centre rurale. Ca și caracteristici ale turismului rural menționăm atenția specială ce se acordă gastronomiei locale și faptul că sunt conduse în general în sistem familial. B. Turism ecologic, turism în natură: se poate desfășura în zone naturale cu valoare ecologică ridicată Parcul Național Munții Măcin, Pădurea Valea Fagilor. C. Turism de aventură, turism alternativ: este un gen de turism mai rar practicat în zonă. În cercetările de teren au fost surprinși turiști care săreau cu parapanta dar nu într-un cadru organizat. D. Agroturismul: necesită zone rurale modificate de om în care sectorul primar (agricultura, creșterea animalelor, pescuitul, silvicultura) este foarte evident. Acest tip de turism include cazare, administrare de alimente și băuturi și alte servicii suplimentare oferite de un agricultor sau un țăran. Turismul rural este considerat ca fiind o opțiune promițătoare pentru viitor deoarece astfel se poate realiza o dezvoltare economică a localităților cu specific predominant agricol, silvic și piscicol cu consecințe favorabile asupra atragerii și menținerii populației în mediu rural, impulsionării activității agricole în regiunile defavorizate din punctul de vedere al resurselor naturale și dezvoltării sociale și culturale. Acest fapt a fost conștientizat în multe din localitățile rurale ale județului și chiar luat în calcul la realizarea unor strategii de dezvoltare.
Turismul rural și economia rurală Un număr tot mai mare din cei implicați, sub o formă sau alta, în activitățile de turism sunt conștienți de efectele provocate de dezvoltarea turistică, de impactul acestor activități asupra populației și ambientului. În ultimii ani, deceniile nouă și zece ale secolului al XX lea, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic și evită suprasolicitarea resurselor, poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului.
Din aceste considerente trebuie avute în veder o serie de efecte ale practicării turismului în mediu rural. - Impactul social Se manifestă prin influiența pe care o are turismul asupra modului de viață tradițional al locuitorilor zonei studiate, asupra lărgirii orizontului lor spiritual și profesional. În condițiile în care modul de viață socio economic are tot mai acute tendințe de generalizare și uniformizare, păstrarea unor elemente cu specific tradițional, ocupă un loc important în viitorul așezărilor incluse în activități turistice. Valorificarea prin turism a patrimoniului natural și cultural al zonei turistice studiate prezintă, în plan social, atât un impact pozitiv, cât și unul negativ. - Impactul pozitiv se exemplifică prin: ü Creșterea șansei sociale și profesionale prin realizarea de noi locuri de muncă, în servicii turistice și infrastructură generală; ü Crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri (elevi, studenți, etc.) și femei; ü Asigurarea și dezvoltarea progresului social, de creștere a curățeniei și igienei publice, a confortului general în localitățile turistice; ü Scăderea diferențelor dintre categoriile socio profesionale din punct de vedere al veniturilor realizate; ü Dezvoltarea sentimentelor de înțelegere și toleranță deoarece schimburile interculturale între turiști și populația gazdă facilitează dispariția barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale. Pentru populația din zonele rurale, dezvoltarea în timp și spațiu a activităților turistice poate conduce la renunțarea la modul de viață și la ocupațiile tradiționale (pastorale, silvicultură, artizanat și mica industrie,etc.) în favoarea unor activități și servicii turistice care aduc venituri mai rapide și mai importante. Acest fapt nu s-a depistat în cercetările de teren efectuate în zonă, dar rămâne o amenințare pe viitor. - Impactul economic Materializat prin dezvoltarea locală și regională a localităților mai puțin favorizate sub aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizează în volumul determinat de cheltuieli turistice. Din acest punct de vedere măsurarea impactului economic poate ține seama de efectele primei runde de circuit monetar provenit de la turist; efectele derivate cauzate de angajații unei firme turistice care cheltuiesc o parte di salariile lor în alte sectoare de afaceri. Astfel, putem spune că orice cheltuială inițială a unui turist contribuie, pe termen lung, la dezvoltarea localității. - Impactul cultural Este dominat de relația dintre turiști și populația locală, care nu este întotdeauna benefică pe plan local. Aspectele pozitive sunt date de: ü Dezvoltarea și revigorarea tradițiilor culturale și religioase; ü Diversificarea formelor de artizanat; ü Favorizarea creșterii interesului populației locale pentru păstrarea și conservarea obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale, care astfel pot fi valorificate; ü Inițierea unor noi acțiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mânăstiri, cu scopul satisfacerii sentimentului de sacralitate creștină, de respect față de valorile morale. - Impactul turistic Turismul este o industrie care permite încasări în moneda națională precum și în valută, și care contribuie la dezvoltarea comunităților locale creând noi locuri de muncă. El diferă de alte industrii prin aceea că clientul se deplasează în țara sau zona turistică dorită, pentru un anume produs turistic. Derularea activităților turistice necontrolat, aleatoriu, fără luarea în calcul a standardelor de amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influențate de factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice (industria, agricultura, transporturile și alte domenii de activitate) și factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism și agrement. Chiar dacă activitățile turistice nu agresează mediul, precum unitățile industriale, nu se poate ascunde faptul că și turismul are influențe negative asupra mediului ambiant. Impactul pozitiv este reprezentat de: ü Creșterea numărului de unități de cazare, îndeosebi în așezările urbane și rurale defavorizate; ü Sporirea numărului de unități de alimentație publică, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, vită, oaie, pește, miere, legume și fructe, etc.) ü Crearea condițiilor de agrement divertisment adecvat și diversificat, care de asemenea poate pune în valoare resursele locale ( cai, calești, sănii, bărci, instalații tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.) ü Dezvoltarea unui comerț specific de promovare a fondului cultural cu produse de artizanat, albume, pliante, hărți, ghiduri, diapozitive, CD-uri, etc.) ü Modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de interes turistic; ü Oferă șansa creșterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din turism, îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi străine; ü Crearea condițiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomerației din sezonul turistic; ü Creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investiții în turism.
2. Analiza nevoilor - Circulația turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra solului, vegetației, perturbării faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declanșarea de incendii, împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând până la dispariția unor specii. Circulația turistică necontrolată, în grupuri mari, are influiențe negative și asupra obiectivelor culturale. - Lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele și traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulări de deșeuri, gunoaie etc. - Distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri interzise, cu abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de: gaze de eșapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensă circulație turistică, aglomerarea parcărilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice. - Structurile turistice de primire, alimentație publică nu prezintă dotări de folosire a energiei alternative, a reciclării și epurării apelor utilizate, a depozitării și compostării gunoaielor. În condițiile dezvoltării activităților turistice într-un ritm rapid, fenomenul de impact negativ poate fi exprimat și prin: - Tendința de extindere a structurilor și serviciilor turistice, în loc de utilizare complexă a dotărilor existente; - Creșterea gradului de urbanizare a localităților; - Afluxul extins de turiști conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente și diversificarea formelor de poluare. În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervații și parcuri naționale, se pune problema dezvoltării unui turism controlat și dirijat (ecoturism)
3. Posibilităţi de punere în valoare a zonei Ca urmare a cercetării şi analizei datelor colectate atât în urma cercetărilor de teren cât şi studiului bibliographic de laborator, ne permitem să emitem câteva propuneri pentru realizarea, pe viitor, a unei strategii de dezvoltare turistică durabilă. Pentru a pune în valoare întregul potenţial natural şi antropic al localităţii, prin agroturism, este necesară punerea în practică a unor măsuri individuale şi publice pe care le-am sintetizat astfel: ü Stabilitatea şi implementarea unor programe de dezvoltare a zonei. Situaţia zonelor rurale necesită o adaptare a programelor şi a măsurilor la condiţiile specific, locale. Diversitatea spaţiilor regionale şi zonale şi adaptarea la specificitatea locală nu poate fi realizată de un organism centralci de populaţia regiunii prin intermediul reprezntanţilor ei. Această iniţiativă locală, poate garanta o dezvoltare regional dinamică şi o utilizare eficientă a tuturor resurselor disponibile. În localitate se inregistrează o dinamică în ceea ce priveşte înfiinţarea de asociaţii nonguvernamentale de dezvoltare locală. ü Dezvoltarea infrastructurii de cazare prin facilităţi acordate micilor întreprinzători; ü Măsuri pentru utilizarea raţională a resurselor natural. Utilizarea pe termen lung a resurselor natural trebuie să menţină funcţia de protecţie şi de spaţiu de destindere a zonelor rurale pitoreşti. Exploatarea neraţională având ca scop câştigul pe termen scurt, duce la distrugerea peisajului şi a mediului, ameninţă întregul sistem economic şi social al regiunii; ü Utilizarea pe termen lung a resurselor natural trebuie să menţină funcţia de protecţie şi de spaţiu de destindere a zonelor rurale pitoreşti. O utilizare pe termen lung a resurselor montane, de exemplu (forţa hidraulică, apa potabilă, lemnul şi pajiştile naturale) au ca scop dezvoltarea şi protecţia zonelor montane. Exploatarea neraţională având ca scop câştigul pe termen scurt, duce la distrugerea peisajului şi a mediului, ameninţă întregul sistem economic şi social al regiunii montane. Fără un fond silvic sănătos, nici o agricultură şi silvicultură nu este posibilă, iar dacă acestea sunt ameninţate e o exploatare distructivă atunci nu poate fi vorba despre amenajarea spaţiului pentru turism sau alte activităţi adiacente. ü Consultanţă de specialitate acordată potenţialilor investitori locali pentru dezvoltarea unor mici afaceri ce au în vedere agroturismul pentru a afla paşii necesari iniţierii unor astfel de demersuri; ü Dezvoltarea parteneriatelor dintre autorităţile şi instituţiile publice de la nivel judeţean cu cele de la nivel local, cu societatea civilă sau cu reprezentanţi ai sectorului privat; ü Diversificarea ofertei turistice prin promovarea mai multor pachete de servicii turistice: turism cultural, arheologic, etnografic, agroturism, etc..
Obiective turistice la Luncavița Obiective de atracție turistică în Comuna Luncavița Plasată ca punct de strajă a Dobrogei de Nord, Comuna Luncavița la nord-vestul Dobrogei, deține importante obiective turistice, atât pentru turismul destinat recreării cât și pentru cel de cercetare, zona fiind din cele mai vechi timpuri atracție de cultură și tradiție, învăluită și protejată de susurul lin al Dunării.
Așezată în nordul Dobrogei, între Lunca Dunării cu fluviul Dunărea la Nord și Est, şi Parcul Național Munţii Măcinului la Vest, plasată pe cursul Drumului European E87 (Drumul Național 22), Luncavița, prin denumirea ei, cuprinde zona de luncă cu baltă și zona de deal - munte unde propice sunt terenurile pentru vița de vie, sau pomi fructiferi. Speranța comunei stă în posibilitățile turistice legate în primul rând de Parcului Național Munții Măcinului, în care comuna are peste 4.000 de ha în teritoriul administrativ și care dă posibilitatea practicării agro-turismului. Comuna se afla între Parcul Național Munții Măcinului și lunca fluviului Dunărea, biodiversitatea fiind caracteristica de bază a regiunii. În completarea acestor lucruri, teritoriul administrativ al comunei se așează pe culoarele de legătură România-Delta Dunării și România-Litoralul Mării Negre, localitățile fiind tranzitate de Drumul European 87.
1. Parcul Naţional MUNŢII MĂCINULUI Parcul Național Munții Măcinului localizat în Podișul Dobrogean, reprezenta singura zonă din Europa în care ecosistemele caracteristice stepei pontico-balcanice, pădurilor submediteraneene și balcanice, împreună cu numeroase specii amenințate cu dispariția, se dezvolta pe cei mai vechi munți din România munți hercinici și unii dintre primii formați pe continent.
Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munți din România formaţi în urmă cu 300-400 milioane de ani. Parcul Național Munții Măcinului are o suprafață de 11.140,2 ha, din care 11.110,2 ha fond forestier (99,7%) și 30 ha pășuni (0,3%).
Pe lângă o mare diversitate de specii de floră și faună, dintre care multe sunt rare pentru țară și pe plan mondial, parcul Național Munții Măcinului deține și protejează o serie de habitate prioritare: stepe vest-pontice de colilie, stepe vest pontice cu Thymus zigioides, păduri moesice de stejar pufos cu Paeonia peregrina (bujorul), păduri de stejar brumăriu, tei, cărpinița din Dobrogea. Unele specii se află aici la limita extremă a arealului lor mondial: milițeaua dobrogeană (Silene compacta) este la limita nordică, coada racului de stancă (Potentilla bifurca) este la limita vestică.
Valoarea internațională este subliniată prin prezența a 6 specii incluse în Lista roșie europeană în categoria vulnerabil dintre care menționăm: clopoțelul dobrogean (Campanula romanica), merinana (Moehringia grisebachi), ghiocelul cu frunze late (Galanthus plicatus), garofiţa pitică de stâncă (Dianthus nardiformis).
Pădurile din Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt constituite majoritar din arborete de foioase de amestec. Aici găsim cea mai mare pădure de tei din România, loc prielnic şi foarte frecventat activităţilor de apicultură. Mai găsim aici o multitudine de izvoare cu cascade naturale, modele de construcții naturale unice dar și semne ale trecerii omului și legătura acestuia cu locurile: troițe, monumente, vestigii istorice, legende populare. O importanţă deosebită pentru ştiinţa şi pentru biodiversitatea parcului natural o reprezintă speciile rare şi pe cale de dispariţie: broasca ţestoasă monument al naturii, balaurul dobrogean, vipera cu corn, vulturul pleşuv ciocănitoarea neagră, dumbrăveanca - specii protejate pe plan internaţional dar și 19 specii de fluturi unicat pentru știință. Administrația Parcului Național Munții Măcinului a definitivat trasee turistice pe care se pot practica activități de: drumeții, observații păsări, turism ecvestru, ecoturism, cercetare ştiinţifică, recreere.
Trasee turistice recomandate: - Ţuţuiatu: 7 km, 3,5h, ruta: Luncavița Cetăţuia - Valea Fagilor - Valea Seaca - Valea Piscului Înalt - Vf. Țuțuiatu- Șaua Ţuţuiatu- Valea Morsu- Greci; - Dealul cu Drum:12 km, 6h, ruta: Greci Valea Racova Dealul cu Drum - Valea Piatra Roşie - Valea Curături - Valea Taiţa - Nifon; - Vârful Crapcea 8 km, 4h ruta: Balabancea - Dealul Crapcea Vf. Crapcea- Vf. Echiştea- Valea cu Frăsiniş - Cerna; - Vârful Vinului 11 km, bandă galbenă, 5,5h, ruta: Cerna - Valea Cernei - Valea Poteca Ţigăncii - Vf. Vergu - Vf. Vinului - Creasta Cardonului - Hamcearca; - Cozluk 7 km, 4h, ruta: Greci - Cozluk - V. lui Jug - Groapa de Aramă - V. Adâncă - V. Plopilor - Greci; - Pricopan 6 km, 4h, ruta: Măcin - V.Regiei - Vf.Sulucu Mare - Şaua Şerparu - Vf.Caramalău - Fântâna de Leac Măcin.
Atracţii turistice: Peisajele comparabile cu cele din stepele euro-asiatice, precum şi cu zonele forestiere din sudul Europei, datorită prezenţei pădurilor balcanice şi submediteraneene. Formaţiunile granitice megalitice ca martori de eroziune. Contrastul dintre habitatele forestiere mezofile şi cele stepice xerofile bogate în specii endemice. Făgetul relictar de la Valea Fagilor Luncaviţa (cu Fagus taurica). Un loc deosebit de vizitat pe teritoriul administrativ al comunei Luncavița, unicat pentru Europa, este Valea Fagilor monument al naturii datorat nivelului de altitudine extrem de jos pentru creşterea fagului. Cei 1145 de fagi, de pe 150 de ha, sunt stricţi ocrotiţi de Administraţia PNMM reprezentând dovada istorică al vechiului lanţ hercinic şi altitudinile acestuia. În vecinătatea Parcului există zona turistică Cetățuia - Valea Fagilor, loc pe care Comuna Luncaviţa îl dezvoltă pentru primirea turiştilor, de asemenea administraţia PNMM deţine aici un sediu ce deține informații cu trasee turistice tematice, poiene și zone de campare pentru turiștii de aventură. Valea Fagilor este prima zonă a PNMM ecologizată selectiv prin programul de salubrizare și gestionare a deșeurilor, inclus în serviciul Comunei Luncavița.[1] Acces în parc: Cel mai apropiat aeroport este Tulcea la 76 de km. Puncte de acces în parc: Măcin (Valea Regiei şi Fântâna de Leac), Greci (Valea Morsu, Valea Racova, Cozluk şi Valea Plopilor), Cerna (Valea Cernei şi Valea cu Frăsiniş), Balabancea (Crapcea), Hamcearca (Valea Vinului), Nifon (Valea Mitrofan), Luncaviţa (Cetăţuia). Acces auto: Greci pe DN 22 D şi DC51 la 73 km de Tulcea, Măcin pe DN 22 D şi DN 22A la 80 km de Tulcea, Luncaviţa pe DN 22 A la 54 km de Tulcea, Cerna pe DN 22 D la 56 km de Tulcea, Hamcearca pe DJ 222A şi DN 22D la 55 km de Tulcea.
Atracţii turistice: Peisajele comparabile cu cele din stepele eurasiatice, precum şi cu zonele forestiere din sudul Europei, datorită prezenţei pădurilor balcanice şi submediteraneene. Formaţiunile granitice megalitice ca martori de eroziune. Contrastul dintre habitatele forestiere mezofile şi cele stepice xerofile bogate în specii endemice. Făgetul relictar de la Valea Fagilor Luncaviţa (cu Fagus taurica). Programe turistice: drumetii, observatii pasari, turism ecvestru Posibilităţi de cazare: in perspectiva la centrul de viitare, hotel in orasul Macin Tur operatori : Europolis, Delta Trasee turistice recomandate: Ţuţuiatu: 7 km, triunghi albastru, 3,5h, ruta: Luncavita- Cetăţuia- Valea Fagilor- Valea Seaca- Valea Piscului Inalt - Vf Tutuiatu- Saua Ţuţuiatu- Valea Morsu- Greci; Dealul cu Drum:12 km, triunghi rosu, 6h, ruta: Greci Valea Racova Dealul cu Drum - Valea Piatra Roşie - Valea Curături - Valea Taiţa - Nifon; Vârful Crapcea 8 km, banda rosie, 4h ruta: Balabancea - Dealul Crapcea -Vf Crapcea- Vf Echiştea- Valea cu Frăsiniş - Cerna; Vârful Vinului 11 km, bandă galbenă, 5,5h, ruta: Cerna - Valea Cernei - Valea Poteca Ţigăncii - Vf Vergu - Vf Vinului - Creasta Cardonului - Hamcearca; Cozluk 7 km, punct roşu, 4h, ruta: Greci - Cozluk - V. lui Jug - Groapa de Aramă - V. Adâncă - V. Plopilor - Greci; Pricopan 6 km, bandă albastră, 4h, ruta: Măcin - V.Regiei - Vf.Sulucu Mare - Şaua Şerparu - Vf.Caramalău - Fântâna de Leac - Măcin Activităţi permise: ecoturism, cicloturism, cercetare ştiinţifică, recreere.
2. Zonă de agrement pescuit Balta Luncaviţa Pe vechiul teritoriu al Ghiolului Crapina, există zone de agrement unde se pot practica activități piscicole, activități care sunt păstrate în tradițiile luncăvițenilor de zi cu zi. Dunărea, aflată aici și ca graniță a României cu Ucraina se află la limita teritorială a administrației luncăvițene, oferind completarea zonei pe partea de Nord a Comunei Luncavița, formându-se astfel un areal luncăvițean unic, unde de la bogățiile speciilor de floră și faună din PNMM poți trece la cele ale bălților Deltei Dunării.
Pe teritoriul comunei Luncavița există o zonă de agrement cu profil piscicol unde se poate practica pescuitul sportiv la răpitori și nu numai, cu zone de campare în zone mirifice pline de verdeață, flori, stuf, papură, și înconjurat de sunetul păsărilor de baltă.
3. Şantier Arheologic eneolitic Cetăţuia Cele mai vechi urme materiale descoperite pe teritoriul comunei Luncaviţa, punctul La Ceair şi pe terasa dintre Valea Moacii şi Valea lui Purice aparţin Paleoliticului (35000 10000 a. Chr.) şi Mezoliticului (10000 5500 a. Chr.). În condiţiile îmbunătăţirii climatului şi oferirii condiţiilor de viaţă, la începutul Holocenului, zona va fi populată de comunităţi eneolitice aparţinând culturii Gumelniţa (a doua jumătate a mil. al. V-lea a. Chr.). Aceștia vor întemeia aşezări pe malurile zonei de baltă a Dunării (punctul La Cioara) şi pe terasele văilor interioare (Luncaviţa, punctele Mocuţa şi Cetăţuia). Unul din punctele de reper al preistoriei din Nordul Dobrogei este, fără îndoială, aşezarea tell din punctul Cetăţuia.
În parteneriat cu ICEM Tulcea, Comuna Luncaviţa, Şcoala Luncaviţa, şi o misiune franceză se organizează an de an şantier arheologic în punctul Cetăţuia, existând aici cadrul prielnic pentru vizitare de sit arheologic de perioada eneolitică. Obiective turistice istorice din Comuna Luncavița o asezarea tell punctul ,,Cetatuia- materiale specifice culturii Gumelnita, fragmente ceramice apartinand Epocii bronzului si primei epoci a fierului, precum si un cimitir crestin din a doua jumatate a secolului al XVIII lea 10. o doua movile funerare- in vestul satului; o fortareata romana tarzie- sec. IV-VI d.Hr.- pe botul dealului Milanu; cu o suprafata de cca. 225x75 m. o asezare epoca fierului- punctul ,,Pietricic; o urme de locuire- epoca neolitica- Valea lui Marinache, Valea Ascunsa; suprafata de 400 x 200 m.-asezare tip tell-cultura Gumelnita o asezare romana pe Valea lui Marinache; 300 x 200 m. o Valea Luncavitei- sud de sat; in apropierea acestui obiectiv, in cursul anului 1990, a fost cercetata o movila funerara ale carei morminte au fost incadrate, pe baza inventarului, in perioada de tranzitie de la Eneolitic la Epoca Bronzului si in etapa finala a Bronzului timpuriu. o asezare eneolitica apartinand culturii Gumelnita- punctul ,,La cioara;
o
trei movile funerare-
pe Drumul Vacilor. In anul 1990, in cadrul unor cercetari de salvare, au fost
sapate alte doua movile a caror complexe arheologice au fost o fragmente ceramice- pe Valea Luncavitei- pe bot de deal; Eneolitic, prima epoca a fierului, epoca romana. o cinci movile funerare- punctul "Movila Mare;
În cadrul Grupului Școlar Simion Leonescu funcționează sala muzeală de Etnografie și Istorie ale comunei, unde sunt prezentate descoperirile acestor șantiere arheologice.
4. Viața spirituală Mănăstiri - Biserici Încă din secolul trecut Luncaviţa deţinea o bogată activitate culturală bisericească, având două biserici ridicate de către locuitori, prima cu hramul Sf. Dumitru, în 1827 cea de-a doua cu hramul Sf. Teodor în 1898. În Rachelu comunitatea a construit în 1859 o biserică cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. De religie creştin ortodoxă locuitorii comunei au construit de-a lungul timpului troiţe şi obiecte de cult donate către biserică precum şi sculpturi manuale. Comuna Luncaviţa se află în apropierea unor importante obiective de cult din judeţul Tulcea având în apropiere traseul tematic bisericesc MÂNĂSTIREA CELIC DERE, MÂNĂSTIREA SAON, MÂNĂSTIREA COCOŞ. Cele trei au devenit embleme ale pelerinajului monahal în judeţ, fiind vizitate în permanenţă atât de turiştii simpli cât şi de cei ce caută a se linişti sufleteşte, a se reculege. Cu o importanţă deosebită la acest capitol este bazilica martirică de la Niculiţel loc cu importanţă mare pentru ortodoxismul românesc, ca loc de pelerinaj. Comuna Luncavita se afla la distante accesibile de o serie de obiective de interes turistic cum ar fi:
Unicitatea zonei comunei Luncavița a dus la înscrierea acesteia în Grupul de Acțiune Locală Munţii Măcinului Podişul Dobrogei de Nord, GAL ce are printre obiective dezvoltarea resurselor turistice prin parteneriate publice - private în țară și în străinătate.
Structuri turistice existente I. categorii de turism practicate în zonă [forme de turism practicabile] În cadrul turismului nord dobrogean se pot identifica următoarele forme de turism: 1 turismul in scopuri de vânătoare 2 turism de practicare sporturi: cicloturism, planorism, parapantism 3 turismul in scopuri de pescuit 4 turismul de cunoaştere şi cercetare 5 turismul de odihna şi plăcere II. infrastructura de cazare:
Structuri de primire turistice existente, in zona Parcul Naţional Munţii Măcinului cu funcţiuni de cazare; · HOTEL Valea Fagilor acreditat · Gospodărie AGROTURISTICĂ MALCEA NITA gospodărie rurală · Gospodărie AGROTURISTICĂ COCOS LILIALA gospodărie rurală · Gospodărie AGROTURISTICĂ STANCIU PETRICA gospodărie rurală · Camping de vară padure STANCIU COSTICĂ
Structuri acreditate de primire turistică cu funcţiuni de alimentaţie şi cazare in zonele vecine Parcului Naţional Munţii Măcinului: · PENSIUNEA TURIST MACIN acreditată · MĂNĂPSTIREA SAONU acreditată · MĂNĂSTIREA CELIC DERE acreditată · MĂNĂSTIREA COCOSU acreditată · MĂNĂSTIREA DINOGEŢIA acreditată
5. Analiza privind resurse ale comunității Situându-se în zona de racord dintre luncă şi deal între Biosfera Delta Dunării şi Parcul Naţional Munţii Măcinului, atât terenul agricol, apele, munţii cu bogăţiile lor dar şi resursa umană reprezintă resurse locale ale comunităţii. a)Terenul agricol Terenul agricol, în suprafaţă de peste 8.038 ha, situat în zonele de nord, est şi sud, este cultivat cu cereale şi plante tehnice dar este folosit şi ca islaz. b)Parcul Naţional Munţii Măcinului cu specii de floră şi faună unice pentru România şi Uniunea Europeana. c)Cariera de piatră ce asigură prin contractul cu UAT Luncaviţa piatră pentru infrastructura stradală. d)Pădurea de tei Cu cea mai mare întindere ca suprafaţă din ţară, pădurea de tei de la Luncaviţa, oferă apicultorilor arealul perfect stupăritului la florile de tei. e)Fluviul Dunarea cu zona piscicolă Rachelu Fluviul Dunărea mărgineşte partea de Nord a comunei şi este zonă propice pescuitului, aici existând asociaţii pescăreşti, zona oferind şi posibilitatea practicării agroturismului şi pescuitului sportiv. f)Resursa umană Cu oameni specializaţi pe diferite calificări, Luncaviţa oferă diferiţilor investitori forţă de muncă adecvată profesională. Mediul de afaceri al comunităţii În Comuna Luncaviţa mediul de afaceri este bine dezvoltat, reprezentat de 76 societăţi comerciale/asociaţii familiale/întreprinderi familiale cu diverse domenii de activitate cu precădere comerţ, agricultură, apicultură, creşterea animalelor, extracţii mineraliere, construcţii. Din punct de vedere social în urma unui studiu realizat de Ministerul Tehnologiei și Societății Informaționale prin proiectul Economia Bazată pe Cunoaștere s-a constatat identificarea în rândul cetățenilor a potențialului comunității pe sectorul turismului, răspunzând astfel:
Care sunt, din punctul dvs de vedere principalele puncte pozitive ale zonei?
Figura nr. 6. Rezultate chestionar
Ca o concluzie a studiului realizat, se constată că populaţia are nevoie de locuri de muncă, de investiții în comunitate ca să poată lucra, de sprijin pentru dezvoltarea turistică a zonei și de mediatizare spre cunoaștere mai largă a acestui potențial.[2] Prezentarea caracteristicelor de mai sus cu privire la așezarea Comunei Luncavița precum și la prezentarea ei din perspectiva rurală cu specific dobrogean face ca Luncavița să fie o oază de liniște rurală neafectată de urbanizarea aspră ce ne înconjoară. Într-o societate urbanizată, chemarea către mediul rural şi stilul de viaţă rural devine din ce în ce mai puternică. Locuitorii de la oraşe se întorc la locurile de origine şi la modul de viaţă simplu al vremurilor de altădată. Acestea reprezintă câteva din motivaţiile care au determinat o creştere a turismului rural în România, care din păcate nu este suficient dezvoltat din punct de vedere al calităţii, a centrelor de informare, a informațiilor oferite și bazelor de date în domeniu, precum şi a numărului de locuri de cazare ori a serviciilor recreaționale oferite.
Concluzii importante La nivelul comunei se înregistrează o creştere a numărului de turişti dar lipsa unor structuri de primire pentru numărul mare de turişti, precum şi lipsa unor informaţii cu privire la unicitatea zonei fac ca mulţi dintre aceştia sa părăsească localitatea căutând o alta din zonă. În zona Luncaviţa poposesc an de an in jur de 15000 de turşti (conform înregistrărilor din PNMM) care caută informaţii cu privire la trasee turistice, locuri de cazare ori de campare, informaţii despre obiectivele turistice ale zonei dar şi turşti cercetători ai speciilor floristice şi faunistice, mici exploratori in tabere organizate de diferite ong-uri ori asociaţii multiculturale, de alte organisme interne şi internaţionale, expediţii, şi alţi turşti. Originalitatea deosebită sub aspect morfo-structural, faunistic şi floristic, precum şi modul specific de viaţă al localnicilor adaptat la mediul de munte şi luncă a dunării fac din comuna Luncaviţa unul dintre cele mai interesante şi mai atractive obiective turistice ale judeţului şi a ţării pentru complexitatea obiectivelor, precum şi locul preferat de sporturi de drumeţie, parapantă, vânat, pescuit a multor amatori dar şi a turismului de cercetare pentru bogăţia florei şi faunei din PNMM.
Până în prezent în Comuna Luncaviţa au fost înregistrate mai multe cereri de informare cu privire la înfiinţare gospodării agroturistice, pensiuni şi acreditare meşteşugari in meşteşuguri tradiţionale luncăviţene. Comuna Luncaviţa a înfiinţat în acest sens, Grupul Şcolar de lucrător in Agroturism, şcoala ce va avea ca profil agroturismul şi gastronomia locală.
Grupul Școlar Simion Leonescu Luncaviţa oferă o alternativă tinerilor din Comuna Luncaviţa şi din localităţile din zona omogena din proiect, care nu merg la un liceu sau la o şcoală profesională de meserii in localităţi situate la o distanţă mai mare, în poli de învăţământ urban, oferind acestora calificare profesională doar pe segmentul de turism, conştientizându-se la nivelul Inspectoratului Judeţean de Învăţământ Tulcea potenţialul turistic al zonei. Conform studiului statistic efectuat pe raza localităţii Luncaviţa, se estimează creşterea substanţială a numărului de turşti, cu 15% după primul an al implementării prezentului proiect, urmând ca în următorii cinci ani după implementarea proiectului numărul acestora să se dubleze, prin serviciile oferite şi publicitatea care se va face. Aceasta creştere a turiştilor ţine şi de activităţile de conştientizare a potenţialului turistic, realizate de către Administraţia Publică Locală Comuna Luncaviţa, ONG-urile locale prin diferite proiecte implementate şi de activităţile Administraţiei PNMM pentru dezvoltarea turismului în zonă.
Demn de menţionat pentru prezentul studiu, este faptul că în Comuna Luncaviţa se menţin şi se transmit din generaţie în generaţie meşteşugurile, care sunt activităţi generatoare de venit pentru cetăţenii din mediul rural.
Condițiile naturale specifice din zona Comunei Luncavița determină existența unui bogat și diversificat patrimoniu forestier. În strânsă legătură cu răspândirea formelor de relief, în teritoriul administrativ al comunei există păduri situate pe terenurile deluroase din sud, caracterizate printr-o mare diversitate de specii forestiere cum sunt gorunul, stejarul brumăriu, teiul argintiu și pucios, carpenul, frasinul, mojdreanul, ulmul de câmp, paltinul de câmp, jugastrul, cireșul păsăresc, sorbul, cornul, sângerul, alunul, ș.a., formând așa numitele șleauri specifice nordului Dobrogei, precum și păduri din lunca Dunării, formate în principal din specii iubitoare de apă: plopi și sălcii autohtone și plopi euramericani introduși pe cale artificială.
Pădurile din teritoriul administrativ al Comunei Luncavița îndeplinesc cu prioritate funcțiuni de protecție, fiind incluse ca atare în arii protejate naturale de interes național (Parcul Național Munții Măcinului pădurile de deal și Rezervația Biosferei Delta Dunării pădurile de baltă) și de interes comunitar (SPA Măcin Niculițel și SCI Podișul Nord Dobrogean pădurile de deal și SPA Delta Dunării - Complexul Razim Sinoe și SCI Delta Dunării pădurile de baltă). Un element de unicitate a vegetației forestiere din zona Luncaviței îl reprezintă Pădurea Valea Fagilor, rezervație naturală ce acoperă 154,9 ha, habitat considerat unic în lume, inclus în zona strict protejată a Parcului Național Munții Măcinului. În mod cu totul surprinzător, în această zonă forestieră de silvostepă cu precipitații anuale în jurul a 500 mm, se întâlnește fagul, specie care are arealul natural în zonele muntoase, caracterizate de un regim de precipitații anuale medii de 1000 mm.
În secundar, pădurile îndeplinesc și funcțiunile de producție a masei lemnoase, anual recoltându-se aproximativ 5.000 mc masă lemnoasă destinată utilizărilor industriale (buștean pentru cherestea, lemn pentru celuloză, PAL, PFL), pentru diverse utilizări în construcții rurale (pari de gard, popi, căpriori, araci ș.a.) și în proporție mare lemn de foc pentru încălzirea locuințelor populației din satele limitrofe.
Suprafață pădurilor pe raza Comunei Luncavița însumează circa 3.800 ha, ponderea cea mai mare fiind proprietatea publică a statului român, administrată prin Regia Națională a Pădurilor Romsilva (Direcția Silvică Tulcea, Ocolul Silvic Măcin). Doar o mică parte (3,2 ha) sunt păduri proprietate privată a persoanelor fizice din comuna Luncavița, retrocedate în baza legilor de restituire a proprietăților funciare.
Pădurile din teritoriul administrativ al Comunei Luncavița prezintă în linii mari o stare de conservare corespunzătoare, nefiind afectate de fenomene majore de degradare. Unele probleme au apărut doar în zona de luncă îndiguită unde scoaterea de sub regimul de inundații a condus la aridizarea climatului și la înrăutățirea drastică a condițiilor de umiditate din sol, având ca și consecință apariția fenomenelor de uscare în pădurile de plopi negri hibrizi. Pentru rezolvarea acestor probleme Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice a derulat o serie de teme de cercetare privind introducerea unor noi tehnologii de plantare cu sade de plop la mare adâncime (plantația Ciulineț) și testarea comparativă a unor specii alohtone (blocul experimental Rachelu). Rezultatele experimentului de la Ciulineț au fost prezentate la diverse conferințe ale Comisiei Internaționale a Plopului (organism sub tutela FAO) în 2000 Portland, USA, 2004 Santiago, Chile, 2008 Beijing, China.
Un obiectiv silvicultural important al administrației silvice îl reprezintă Pepiniera Silvică Rachelu, producătoare de puieți și sade de plopi și sălcii selecționate, material de reproducere utilizat la reîmpădurirea suprafețelor parcurse cu lucrări de exploatare a pădurilor. La recomandarea Comisiei Naționale a Plopului și Salciei, în pepiniera Rachelu s-au înființat în anul 2009 culturi de plante mamă ce cuprind întreaga colecție de clone admise în producție în țara noastră, fiind conservat aici patrimoniul genetic de clone de plopi și sălcii selecționate din România.
Poate nu cel mai important aspect din punct de vedere silvicultural, dar cu certitudine cel mai de notorietate este cel legat de pădurile de tei de la Luncavița. Trebuie remarcat că arbortele de tei sunt cunoscute și recunoscute ca fiind unul dintre cele mai mari nuclee forestiere de tei din sud-estul Europei, recoltându-se anual cantități importante de floare pentru industria farmaceutică. Acestea reprezintă de asemenea o importantă bază meliferă, zona fiind intens populată în timpul înfloririi de către apicultori din comună și din împrejurimi.
Dincolo de dimensiunea ecologică și economică pe care pădurea o conferă, pădurea de tei reprezintă spiritul celor care se regăsesc în tradițiile și obiceiurile locale, a fost muza celor care au cântat cu atâta emoție plaiurile luncăvițene, fiind îndreptățită să-și revendice dreptul de a fi îndrăgită, fie și numai pentru că dă numele celei mai mari sărbători a comunității noastre Sărbătoarea Teilor.
PARTICIPAREA PE PIAȚA MUNCII A POPULAȚIEI LOCALE
Potrivit datelor statistice rezultate din fișa unității administrativ - teritoriale Luncavița existentă la Direcția Județeană de Statistică, populaţia activă (populaţia ocupată pe diferite activităţi economice) în anul 2010 a fost de 210 de persoane la nivelul Comunei Luncavița, iar numărul şomerilor era de 200 persoane, adică 4,48% din totalul populaţiei. Procentul populaţiei apte de muncă era de 2550 de persoane, adică un procent de 57,21% din totalul populaţiei Comunei Luncavița, iar cel al populaţiei ocupate reprezintă 4,71% din acelaşi total. În ceea ce priveşte numărul şomerilor la nivelul Comunei Luncavița, acesta reprezintă 95% din totalul populaţiei ocupate. În ceea ce priveşte numărul mediu de salariaţi, în anul 2010 acesta era de 210 persoane, din care: ¨ 15,23 % ocupate în agricultură; ¨ 5,71 % ocupate în industrie; ¨ 2,38% ocupate în industria prelucrătoare; ¨ 3,33 % ocupate în energie electrică și alimentare cu apă; ¨ 3,33 % ocupate în construcţii; ¨ 13,8 % ocupate în administraţie publică; ¨ 20% ocupate în învățământ; ¨ 20,47% ocupate în sănătate și asistență socială; ¨ 5,23% ocupate în comunicații; ¨ 9,52% ocupate în comerț.
Figura nr. 7. Domeniile în care activează populația ocupată din Comuna Luncavița
În privința formării profesionale inițiale, în Comuna Luncavița va funcționa începând cu acest an liceul cu profil agroturism și gastronomie. Pentru formarea și reconversia profesională a adulților, în Luncavița nu există un furnizor local de formare profesională pentru adulţi, singurele cursuri care au fost organizate în ultimii ani fiind efectuate cu ajutorul furnizorilor externi. În general, unităţile economice care activează în comună rezolvă problemele legate de calificare/recalificare prin eforturi individuale, apelând la cursuri organizate de furnizori externi comunităţii.
La ora actuală nu există o determinare realistă e necesarului de formare profesională în cadrul comunei. De asemenea, nu a fost realizată o prognoză a evoluţiei forţei de muncă disponibile în zonă (din punct de vedere cantitativ şi calitativ).
[1] Sursa informații: bibliografia PNMM, www.comunaluncavita.ro [2] Sursa informațională: Planul de sustenabilitate EBC Comuna Luncavița Publicat la 05 Noiembrie 2012 | 7476 citiri Ultimele informatii publicate
|
                  |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
