Cu profund regret și durere personală, anunț trecerea în neființă a celui ce a fost CETĂȚEAN DE ONOARE al Comunei Luncavița, d-l Puiu (Traian) SPIRU, în ziua de 24 august 2010. Suflet al căntecului dobrogean, a iubit Dobrogea și mai ales Luncavița, mai mult decăt oricine altcineva, și i-a dăruit nestemate prețioase, concretizate în căntece nemuritoare. Viața lui zbuciumată, crudă și grea, s-a încheiat, nea Puiu găsindu-și în sfărșit liniștea alături de îngeri, pe care sincer cred, că îi învață valsul sau geamparaua dobrogeană.

Despre viața lui, despre trăirile lui, despre oamenii din jurul lui, care au căștigat prin el, care au profitat de el, sau care au învățat de la el, se pot scrie romane, însă Puiu SPIRU, sau geniul lui Puiu SPIRU, ne-a lăsat mai mult decăt niște simple vorbe, ne-a dăruit sufletul lui în căntece și versuri. ”La Dobrogea”, ”De-ar ști lumea asta ce cănt”, ”Mana mu”, ”Balada Dobrogeană”, ”Ghiocel de la Luncavița”, ”Ca la Luncavița”, ”Viața vaporenilor”, ”Cănd mă mănă dragostea”, ”Balada unui vis de mire”, ”Ah lăsați-mă să mor”, ”Uța - uța la polog”, ”Turul Dobrogei”, ”Unde mi-este acordeonul meu”, ”Vaporașul”, și multe, multe altele, sunt părți ale sufletului lui, în care ne regăsim noi, dobrogenii în general și luncăvițenii în special.

Personal, îți mulțumesc nea Puiule că ai existat, că ți-am descoperit căntecele, că le-am căntat alături de dumneata și că am avut marea șansă să-ți fi cunoscut durerea și bucuria așa cum erau ele! ÃŽți mulțumesc că reprezinți și apogeul dragostei mele față de Luncavița! ÃŽți mulțumesc că m-ai făcut să înțeleg că Omul nu trebuie judecat după spusele altora, sau după defectele sale, sau după nebuniile sale, ci în primul rănd după creația sa! ÃŽți mulțumesc că vei exista mereu în sufletul meu!

Și îți promit că voi face tot ce îmi va sta în putere să te aduc acasă, ”în pădurea ta, sub bătrănii tei,/ unde-ai căutat căndva, Floarea Dragostei!”

Să te odihnești în pace. Și în căntec!

Cu întreaga mea considerație,
Ștefan ILIE
Primarul Comunei Luncavița
Județul Tulcea

Cuvăntarea lui Puiu SPIRU în iunie 2005, de Sărbătoarea Teilor, cu prilejul primirii titlului de CETĂȚEAN DE ONOARE AL COMUNEI LUNCAVIȚA:

Bine ne-am găsit la Sărbătoarea Florilor de Tei,
În satul meu natal de pe pămăntul Dobrogei!

Am venit la invitația lui STANCIU Costel
Și-a căntărețului Primar ILIE Ștefănel,
Cel care mi-a căntat mult căntecele mele,
Ce mi-au rămas și astăzi singura mea Avere!
Averea mea e-n suflet și-n cer la Dumnezeu,
E căntecul meu drag de-ntreg sătucul meu!
Averea mea-i talentul cu care m-am născut
Să cănt vesel sau trist, mereu, pănă-n mormănt !
Averea mea sunteți voi toți, iubiții mei,
Ce-mi ascultați acum Cuvăntul Dragostei!

Căci mi-am păstrat și vocea să pot să vă mai cănt,
Ca-n vremea cănd cu voi frumos am petrecut!
Unde mai sunt petrecerile de-altădată?
Cu-acordeonul meu prin crănguri și prin baltă?
Unde mai sunt acei băieți și fete, care
ÃŽmi adorau chitara și seara la plimbare?
Unde mai sunt acei prieteni răposați
Ce-n căntecele mele au fost înmormăntați?

Iar, dacă din prieteni prea au îmbătrănit,
De n-au putut să vină sub Teiul înflorit,
Mă bucur și de tinerii ce nu m-au cunoscut,
Dar căntecele mele și lor le-ar fi plăcut!
Vă mulțumesc la toți, cei care m-au primit,
Să mă simt iarși tănăr în satul meu iubit!
Să fiu iar fericit, să pot și azi striga:
TRĂIASCĂ-N VECI IUBITA MEA, LUNCAVIȚA!


Despre viața lui Puiu Spiru

Articole despre Puiu SPIRU